Profit & Loss

Preşedinta Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, a anunţat luni naţionalizarea YPF, cel mai important producător de petrol din ţară, preluând pachetul de acţiuni majoritare deţinut de grupul spaniol Repsol, după dispute între administraţie şi companie privind scăderea producţiei şi programul de investiţii.

Oficial, decizia a fost luată pentru a creşte producţia de petrol a ţării. YPF, unde guvernul central va controla de acum înainte 51% din acţiuni, iar administraţiile regionale – 49%, era deţinută până în prezent de compania energetică spaniolă Repsol YPF.

Directorul general al YPF a fost înlocuit cu ministrul Planificării, Julio De Vido, iar administraţia prezidenţială va trimite Congresului un proiect de lege privind naţionalizarea unei participaţii de 51% la companie.

Preşedintele Fernandez controlează majoritatea în legislativ.

Acţiunile Repsol s-au prăbuşit marţi dimineaţa la Madrid cu până la 9%, cea mai puternică scădere din ultimii trei ani.

Exproprierea a creat deja tensiuni mari în relaţia cu Spania şi cu Uniunea Europeană. Guvernul spaniol a anunţat marţi că va lua “măsuri decisive” împotriva Argentinei în următoarele zile. UE a condamnat şi ea intenţia Argentinei.

“Guvernul spaniol pregăteşte măsuri care vor fi anunţate în următoarele zile. Acestea vor fi clare şi decisive”, a spus ministrul spaniol al Industriei, Jose Manuel Soria.

Repsol deţine 57,4% din acţiunile YPF, participaţie evaluată la finele anului trecut la 4,1 miliarde euro, a anunţat grupul spaniol într-un comunicat transmis bursei.

Divizia argentiniană a generat anul trecut 21% din profitul Repsol şi a reprezentat destinaţia a 34% din bugetul de investiţii al grupului.

Repsol a adăugat că are de recuperat 1,54 miliarde euro de la Grupo Petersen, al doilea acţionar al YPF după mărimea participaţiei.

Compania spaniolă a calificat decizia administraţiei argentiniene drept “vădit ilegală” şi a anunţat că va lua toate măsurile legale.

Decizia pică într-un moment cum nu se poate mai prost pentru Repsol şi Spania, care e răvăşită de criză. Este un semnal de alarmă şi pentru Telefonica (operator telecom), dar şi pentru alte companii spaniole care au investit mult în Argentina şi depind de profiturile realizate în America Latină.

Argentina a naţionalizat şi compania aeriană argentiniană, dar şi fondurile de pensii.

In perioada imediat urmatoare, pe tot cuprinsul Campiei Nordice, vor fi precipitatii insotite de grindina cu bombe H de 5 kilotone.

Vantul nuclear va sulfa de la slab la moderat, insotit de averse puternic radioactive.

Temperaturile la sol se vor situa intre 10-100 milioane de grade C

Nivelul radiatilor ultraviolete, si nu numai, nu a putut fi masurat

Turistii sunt sfatuiti sa poarte ochelari de sudura, daca privesc  in directia Budapesta!

Ungaria ataca Romania!…

……….in cursul zilei de ieri o puternica coloana blindata, ungara, formata din paispe’ tancuri, opt transportoare si patru camioane a dat sa intre in Romania! Politia de Frontiera i-a oprit cu greu, sa-i caute de E-coli. Apoi i-au intrebat de roviniete…Ungurii au spus  ca sunt la razboi. Romanii le-au dat amenda! Ungurii au izbucnit in plans si au amenintat cu aviatia.

Un numar, totusi mic, de Gripen au decolat imediat, cu gandul sa sprijine gruparea de blindate. Ajunsi la granita…romanii le-au cerut inputernicirea, de la suedezi, sa iasa cu avioanele din Ungaria…Ungurii au zis ca nu le trebuie, ca nu merg departe…Avioanele au fost confiscate in vederea inapoierii proprietarilor de drept. Pilotii unguri au izbucnit in plans…si au amenintat cu flota navala…

Politia de frontiera…s-a plictisit de unguri, le-a mai dat o amenda pentru fals in declaratii, ca de unde dracu sa aiba ei flota?!,  si i-au uschit inapoi! Ungurii  au plecat, dar au jurat sa se intoarca! La plecare au intrebat cat costa rovinieta la vehicule diesel de 45to. pt 7 zile. La auzul sumei…s-au hotarat ca data viitoare sa vina calare, sau in cadrul unei excursii organizate, cu autocare romanesti inchiriate!

Un ofiter roman le-a spus sa fie atenti la cai sa aiba microcip in ureche, ca altfel iar nu-i lasa sa se joace cu Armata Romana, si i-a indrumat spre un circ din apropiere…Acu’ poate incearca cu o agentie de turism! Poate asa sa intre in tara! In privinta razboiului, un purtator de cuvant al Armatei Romane a declarat ca daca vin, sunt bineveniti! Vor fi dusi la mare, sa vada si ei nisipul, ca la ei in pusta nu e mare…si e pacat  “ sa-i trimitem inapoi batuti, fara sa vada marea, macar odata…”!

Prima parte, cea  cu prognoza meteo,  am gasit-o pe Youtube si mi s-a parut foarte misto. Categoric nu am nimic cu ungurii sau maghiarii din Romania. Acesta gluma are mai mult legatura cu faptul ca Ungaria si-a desfintat practic armata, Bulgaria nu este nici ea departe, iar Romania a ramas cam singurica, prin zona. Cei mai apropiati doi aliati ai nostri fiind, in acest moment, apti cel mult sa asigure cateva batalioane de infanterie usoara, si o umbra de protective aeriana.

Practic, Ungaria nu mai are tancuri, iar Bulgaria se mai lauda cu un pluton de vanatori de munte, cam 55 de oamenii. Bulgarii inca se mai gandesc daca mai cumpara avioane, bani de motorina n-au si in general  si-au cam pierdut gustul pentru o forta militara serioasa. La fel ca vecinii unguri. Poate ca au si ei dreptatea lor, si fiecare isi cunoaste limitele, dar parca prea s-au lacomit la bani. In acest context imi aduc  aminte de declaratia facuta de Celeste Wallander, in noiembrie 2002 in Foreign Affairs, privind necesitatea infiintari unui mecanism care sa permita excluderea din NATO pe motiv de neseriozitate. Iar Ungaria era considerata  atunci …campioana .

    Tanc unguresc T 72…nu va speriati, nu este singurul!Mai au inca 13 bucati  !  

Si…a ramas, dar acum este secondata, din ce in ce mai serios, de vecina Bulgarie, care pur si simplu si-a chemat acasa caricatura de fregata, din lipsa de motorina. Este probabil  unicul caz in istoria NATO, cand un membru isi recheama trupele dintr-o misiune pe motiv de …combustibil!

Asada,  vrem nu vrem, Romania va trebui sa-si refaca  calculele privind investitile in Armata, pentru a tine cont si de aceste realitati noi si destul de ingrijoratoare. Intr-un eventual conflict cu vecinul de la nord-est  vom fi singuri, pana cand NATO va reusi sa trimita trupe serioase. Turcia este foarte puternica, dar ajutorul ei poate veni doar prin Constanta, care este extrem de vulnerabila in cazul unui atac dinspre Ucraina sau Sevastopol. In esenta, atata timp cat cele doua tari isi vor mentine actuala politica de aparare, noi nu ne putem permite nici o relaxare, sau diminuare de forte, diminuare care este la mare moda in Europa Nordica! Dar ei, nordicii,  nu prea sunt vecini cu rusii si puii lor, ucraienienii!

Noi , ca de obicei…suntem vecini mereu cu cate un imperiu si, in mod clar, avem asigurata o viata palpitanta si fara plictiseala…Asta ca sa luam partea plina a paharului !

 Articol republicat, cu ocazia unei mici retrospective RoMilitary, in cinstea  zilei de 15 martie. Ca sa lamureasca tot poporul cu cine avem noi de a face!

Preluare de pe http://rumaniamilitary.wordpress.com/2012/03/15/prognoza-meteo-in-ungaria-2/

de Corneliu Vlad

De sărbătoarea naţională de la 15 martie, Ungaria a primit cel puţin două cadouri: unul rău şi unul bun. Rău e cadoul european: o jumătate de miliard de euro, hărăziţi ca ajutor, au fost îngheţaţi. Guvernul Orban n-a mai fost păsuit, ca Spania, din cauza “repetatelor sale deficituri excesive” şi i s-a tăiat, deocamdată, o treime din partea ce-i revine din Fondul de coeziune al UE pentru noile state membre ale UE din Estul continentului. Şi e doar prima dintre sancţiunile cu care Co­misia Europeană avertizează că ar penaliza guvernul condus de Viktatorul (poreclă tot “europeană”) Orban. Cadoul bun n-a venit încă, dar se aşteaptă de la Bucureşti. O Facultate de Medicină şi Farmacie la Târgu Mureş, cu predare în maghiară şi engleză. Adică, tocmai bună pentru a forma, pe banii contribuabililor români, medici, farmacişti şi asistente pentru Ungaria şi orice altă ţară a lumii. Că nu toţi bolnavii din România ştiu un­gureşte sau englezeşte. (E şi o excepţie: moaşele vor fi pre­gătite şi în maghiară, şi în română.)

De câteva decenii, 15 martie e una dintre cele mai agitate zile din calendarul Ungariei. E sărbătoarea naţională cea mai predispusă la proteste şi violenţe. Iar pentru că unii o celebrează şi ca zi a maghiarimii de pretutindeni, au simţit pe pielea şi pe oasele lor această celebrare românul Mihai Cofariu şi alţii în martie 1990, la Târgu Mureş. În 2011, când Omul anului a fost Protestatarul, la Pesta au de­mon­strat în această zi 10.000 (după alţii, 20.000) de cetăţeni. Dar autorităţile au avut grijă să reducă din vreme impactul de­monstraţiei. Ceva mai de­vreme, în februarie, pentru premierul Orban au manifestat o jumătate de milion de persoane, “toţi tineri şi prezentabili, remuneraţi fiecare cu câte 1.500-2.000 de forinţi, pentru a asista la ceremonie”, cum scria site-ul Origo.hu. Cu acel prilej, premierul Orban a lansat, în primul său discurs al anului, un aforism ce merită reţinut: “Europa e ca alcoolul. Ne dă iluzii şi ne împinge la planuri mari, dar după trezie ne lasă deziluzionaţi şi fără speranţă”.

“Ce se întâmplă la Buda­pesta?”, se întreabă, perplex, edi­­to­rialistul site-ului presseurop. Şi tot el încearcă să-şi răspundă: de când a revenit la putere, în 2010, premierul Or­ban, care fusese un şef de guvern liberal şi moderat în anii 1990, pare să se fi transformat într-un autocrat. Sprijinindu-se pe o majoritate de două treimi în Parlament, inclusiv partidul de extremă dreaptă, Jobbik, el pare azi mai degrabă preocupat să apere hegemonia propriului partid, Fidesz, decât cucerirea democratică de după comunism, pare mai inspirat de nostalgia unei Ungarii mari, naţio­naliste, decât de valorile Uniunii Europene.

În frenezia sa, Orban strânge chinga puterilor legislative, judiciare şi economice, pune şaua şi pe presă şi pres­tează un discurs naţional şi popu­list, drept care unele voci din Europa cer chiar excluderea Ungariei din UE. După patru ani şi jumătate la Budapesta ca ambasador al Franţei, diploma­tul René Croudont  declara pu­blic, zilele trecute, fără niciun fel de precauţie di­plo­matică: “Pro­cesul legislativ s-a desfă­şu­rat într-un ritm care n-a permis practic nicio concertare posibilă nici cu opoziţia, nici cu societatea civilă. Unii au senzaţia că Guvernul ar vrea să blocheze jocul politic şi să facă alternanţă mai dificilă. Nu e vor­ba de dictatură, cum spune o anumită presă, dar e clar că guvernul a trecut de linia roşie pe multe subiecte”. Iar universitarul fran­cez Michel Abherve, de pildă, se amuză – sau nu – de felul cum a fost concepută taxa pentru câini: “Sunt taxaţi doar câinii care nu sunt de rasă ungară, nu şi patrupezii care i-au însoţit, la sfârşitul primului mileniu pe nomazii cuceritori veniţi din stepele Asiei: viszla, puli, pumi, ku­vasz sau spectacularul ko­mon­dor”. Asta zic euro­penii.

Dar ungurii? Unii,  ca economistul Vincze-Szabo, constată că ţara a devenit un laborator “pentru ce-i mai rău” şi se întreabă de ce n-ar fi şi unul “pentru ce-i mai bine”. N-au dreptate, spune el, cei care-l compară pe Orban cu Hitler şi Ungaria cu o dictatură, dar când compania Malev n-are cu ce să-şi ridice avioanele de la sol, Primăria Budapestei se străduieşte să salveze transportul în comun, şcolile se închid că n-au cu ce să se încălzească, se fac concedieri pe capete în ministere, spitale, Armată, universi­tăţi, la Operă şi TV, e o pro­blemă. E drept că, înainte de toate acestea, Orban a îndrăznit să sfideze FMI, finanţa internaţio­nală, Uni­u­nea Europeană, dogma neoli­berală şi a iniţiat măsuri de impozitare a băncilor şi in­ves­tiţiilor străine şi punerea Băncii Centrale sub controlul guvernului. O majoritate a populaţiei l-a susţinut, dar dacă începe să strângă tot mai mult cureaua, sprijinitorii se împuţinează. Ori­cum, 15 martie va fi un test în materie. Taberele pro şi contra Orban vor demonstra, fie­care, în locuri bine stabilite şi vor avea în sprijin şi “turişti” dinafară – Polonia, Franţa etc (România a avut şi ea, “turişti sovietici” în decembrie 1989). Nu rămâne decât să-i urăm, de 15 martie, Ungariei să devină un laborator “pentru ce-i mai bine”.

“Cronica Romana”