Profit & Loss

Veste nu prea buna de la FMI.

Şomajul va continua să crească până la jumătatea acestui an şi ar putea atinge un milion de persoane, a declarat miercuri şeful misiunii FMI de evaluare a acordului stand-by cu România, Jeffrey Franks, într-un interviu acordat ProTV.

“Personal, cred că şomajul va continua să crească probabil până la mijlocul anului (…) Per total, un milion de şomeri este cu siguranţă posibil”, a spus Franks. El a arătat că există o necesitate pentru reducerea cheltuielilor salariale ale statului, aceasta putând fi realizată fie prin micşorarea cu 10% a numărului angajaţilor din sistemul public, fie prin reducerea salariilor acestora.

“În realitate, o combinaţie dintre cele două este cea mai potrivită. Care va fi mixul exact, rămâne ca Guvernul să decidă”, a spus Franks.

Potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), rata şomajului în decembrie 2009 a ajuns la 7,8%, faţă de 7,5% în luna anterioară, numărul total al şomerilor fiind de 709.383 persoane.

Băncile nu au nici un interes să reia creditarea, atât timp cât banii sunt plasaţi cu profit consistent şi risc nul pentru plata salariilor şi pensiilor. Eliberarea de resurse din rezervele BNR nu-şi îndeplineşte rolul de a mişca economia, însă dă prilejul guvernului Boc să se laude că reuşeşte plata lunară a angajaţilor. Contribuabililor le rămâne să plătească dobândă la dobândă.

Incapacitatea Guvernului de a respecta Legea bugetului de stat deturnează banii FMI de la scopul prezentat la încheierea acordului şi se transformă în sursă de profit pentru bănci via Ministerul Finanţelor. Pe principiul minimei rezistenţe bugetare, toţi banii băncilor eliberaţi din rezervele minime obligatorii se duc, în tranşe cu dobândă, spre plata salariiilor şi pensiilor. Creditarea sectorului privat scade vertiginos, în vreme ce creditul guvernamental a crescut în 4 luni din acest an cu 215,7%, iar dobânzile ce trebuie plătite băncilor din bani publici au crescut cu 87%. Nici nu are cum fi altfel, atât timp cât în ciuda păstrării relativ constante a veniturilor bugetare ca raport în PIB, cheltuielile cu personalul au crescut faţă de 2008 cu 16,2%.

Despre investiţii nici nu poate fi vorba.

Deloc blamabile din această cauză, băncile împuşcă un profit consistent deoarece rezervele minime eliberate de BNR, unde erau bonificate cu o dobândă mică în valută, sunt plasate cu 11% în lei la Ministerul Finanţelor, dându-i prilejul lui Pogea să fie mândru că a plătit salariile şi pentru luna în curs. Dificultăţile în execuţia bugetară generate în măsuri diferite de recesiunea economică şi proasta gestiune a veniturilor şi cheltuielilor statului dau prilejul băncilor să respecte fără probleme angajamentele de la Viena privind păstrarea expunerii în România prin intermediul plasamentelor în titluri de stat. Mecanismul falimentar pentru buget, economie şi contribuabili rezultă, dincolo de cifre, din declaraţiile autorităţilor şi estimările experţilor din ultima săptămână.

Traian Băsescu:

“Rugămintea mea este să vorbiţi cu oamenii şi să vă încadraţi în fondul de salarii, pentru că banii de care vorbim, de împrumut, nu se pot duce decât în investiţii. Dacă împrumutăm bani să dăm salarii, puteţi să consideraţi că ne pregătim de intrare în derapaj economic şi social. (…) Deşi avem în buget 9 miliarde pentru investiţii anul acesta, investiţiile de anul acesta sunt mai slabe pe primul trimestru decât investiţiile din anul trecut. Nu pentru că nu sunt desenate în buget, ci pentru că nu sunt bani în buget.”

Adrian Vasilescu, BNR:

“Băncile au cel mai bun client în Ministerul Finanţelor, nu au nevoie să facă analiză de risc, să încheie contracte de creditare, să facă provizioane. Important este ca banii care pleacă din bănci către Ministerul Finanţelor să ajungă în economie. Ei ajung prin pensii şi salarii, dar e important să ajungă şi prin investiţii.”

Sumarizând datele ce rezultă din evoluţia economiei până în prezent, putem constata cu uşurinţă că banii de la FMI şi în curând cei de la Comisia Europeană sunt utilizaţi de către autorităţile române în modul cel mai prost cu putinţă, iar centura de siguranţă se transformă în tub de oxigen. Resursele eliberate prin împrumut nu se duc în economia reală, iar susţinerea cursului de schimb dă şi ea semne de slăbiciune. Ca efect direct, datoria privată pe termen scurt, principalul motiv de contractare a împrumutului, nu scade, în schimb ne confruntăm cu sceptrul exploziei datoriei publice şi cu afundarea României în recesiune.

sursa : http://www.cotidianul.ro/suveica_fmi_pogea_banci_merge_struna_noi_platim_dobanda-88532.html

Un punct de vedere interesant de peblogul renduri Economice
http://trenduri.blogspot.com/2009/06/recursul-la-istorie.html

.
Când se vorbeşte despre Marea Criză, toată lumea se rezumă la crahul de pe Wall Street. Şi se întâmplă aşa deoarece, în memoria americanilor, acel moment echivalează cu un coşmar, cu dărâmarea unei lumi. Nimeni nu poate uita întrega cădere care a distrus într-un ritm nebun tot ceea ce până atunci însemnase America. Nu întâmplător, imaginile asociate Marii Crize sunt cele cu şomerii stând la coadă pentru o supă. Numai că adevăratul dezastru a fost cea de-a doua fază a crizei.

Creată în anul 1885 de către familia Rotschild, Creditanstalt a fost prima bancă de investiţii a lumii, finanţând multe din proiectele de infrastructură ale Imperiului Habsburgic. După Primul Război Mondial, Creditanstalt s-a extins puternic, angajându-se în investiţii cu grad mare de risc. Modelul agresiv de business i-a adus o apreciere majoră în branşă din cauza profitabilităţii afişate. În mod cu totul curios, Creditanstalt nu a fost lovită de dezastrul din 1929, continuându-şi activitatea ca şi înainte. Deteriorarea situaţiei economice indusă de criza americană au început însă să macine puternic activele băncii austriece. Iniţial s-a încercat cosmetizarea situaţiei însă, pierderile din ce în ce mai mari nu au mai lăsat mult loc de manevră. În 11 mai 1931, Creditanstalt a fost nevoită să-şi recunoască falimentul târând Austria şi ţările învecinate într-un dezastru financiar. A fost momentul care a consfinţit statutul de criză globală pentru ceea ce astăzi cunoaştem sub numele de “The Great Depression”. Şocul s-a propagat rapid din Austria, noul epicentru al crizei, către toată lumea. Urmarea sa a fost una de coşmar pentru Europa: ascensiunea naţional-socialiştilor lui Hitler şi haosul care a urmat.

De ce am amintit aici această istorie e simplu. Suntem, aşa cum am mai spus şi în trecut, într-un moment de răscruce. Falimentele americane au fost primul şoc transmis Europei. Ca şi atunci, acum lucrurile par a sta OK. Se vorbesşte de recuperări în V, X, radical şi alte năzbâtii. Asta în timp ce peste Ocean, cazanul masei enorme de bani dă în clocot. Dacă veţi studia ceea ce se întâmplă cu titlurile de stat emise de trezoreria SUA, veţi înţelege că avem de-a face cu o replică a cutremurului de anul trecut. Sau poate cu un cutremur mai mare decât acela. Cert este că nu putem şti pentru cât timp sistemul bancar european va mai rezista şocurilor de mai mici sau mai mari magnitudini. Cu toate că se doreşte mascarea situaţiei(vezi mesajele transmise de la întrunirea G8) nu cred că situaţia mai poate fi ascunsă pentru multă vreme. Marea curiozitate pe care o am este dacă din nou Austria va fi epicentrul. La cum arată structura activelor, putem paria pe ei, dar niciodată nu poţi şti de unde sare iepurele.

Datoria externă totală a României a ajuns la sfârşitul lunii aprilie la 71,755 de miliarde de euro, potrivit datelor provizorii publicate astăzi de către Banca Naţională.

Comparativ cu soldul înregistrat la sfârşitul anului trecut, datoria externă totală a consemnat totuşi o scădere de 1,5 miliarde de euro, în special datorită reducerii datoriei externe pe termen scurt de la 22,2 de miliarde de euro la 31 decembrie 2008 la 20,115 miliarde de euro la 30 aprilie 2009.

Pe de altă parte, datoria externă pe termen mediu şi lung a înregistrat la 30 aprilie 2009 o creştere de 1,6% faţă de 31 decembrie 2008, până la nivelul de 51,640 de miliarde de euro, reprezentând 72% din totalul datoriei externe.

Trebuie precizat, de asemenea, că din cele peste 71 de miliarde de euro datoria externă publică şi public garantată este de numai 10,586 miliarde de euro, respectiv 14,8% din total, în scădere cu 1,3% faţă de sfârşitul anului trecut.

Sursa: http://www.capital.ro/articol/datoria-externa-a-romaniei-peste-71-de-miliarde-de-euro-121053.html

Cata precizie ! pe 30 iunie fix la ora 00:00 incepe recesiunea in Romania !

Stati aproape ! Se transmite in direct la TV, radio si pe Net ! Cei din primele randuri sunt rugati sa faca liniste ca toata lumea sa asculte cum incepe recesiunea !

Lume ! Lume ! Nu dati banii pe prostii, luati recesiune de la FMI !!!

(pai ce sa facem ca licuriciul cel mare a dat comanda, Base a scos-o pe gura iar BNR-ul executa. Curat economie de piata multilateral dezvoltata !)

România se va afla oficial în recesiune, din 30 iunie. Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, a confirmat astfel, anunţul făcut încă de ieri de preşedintele Traian Băsescu.

Oficialul BNR a spus în acelaşi timp că în România nu există risc de stagflaţie, adică scădere economică şi inflaţie mare, anunţă The Money Channel.

“Nu cred ca pana la sfarsitul anului mai poate apărea ceva care să ducă la crestere in minus dar si la stagflaţie, ceea ce este dezastruos si aproape egal cu o depresiune” a declarat Vasilescu.

“Eu nu am dreptul să intru în dezbateri politice. Preşedintele nu a vorbit nici pentru banca centrală, nu a vorbit nici cu analiştii în economie, nici pentru politicieni, a vorbit pentru populaţia României pentru că a crezut de cuviinţă că este nevoie de un mesaj care să fie dat silabisit, ‘re-ce-si-u-ne’, şi l-a dat” a mai spus Adrian Vasilescu.

“Nu înţeleg referirea la Banca Naţională pentru că, cel puţin referitor la semenstrul I, niciodată, în nicio împrejurare la Banca Naţională nu au fost date mesaje optimiste. Era limpede pentru toată lumea că nu avem cum să evităm recesiunea în primul trimestru al anului. Poate că este mai severă decât am crezut pentru că nu ne-am aşteptat la 6,4 cu minus în trimestrul I şi nu ne-am aşteptat poate tot la 6 cu minus în trimestrul II. Însă, de fiecare dată, atunci când am vorbit despre starea economiei, guvernatorul sau alte voci de la Banca Naţională, au subliniat că suntem dominaţi de incertitudine şi incertitudinea este dominanta planetei la această oră“, a mai declarat consilierul guvernatorului BNR în cadrul unei emisiuni televizate.

Fondul Monetar Internaţional şi-a revizuit de patru ori privind creşterea economică globală. LA această oră este în contradicţie cu Banca Mondială, iar în aceste condiţii este greu de făcut o prognoză definitivă.

În SUA, Banca Centrală are ca obiective stabilitatea preţurilor şi creşterea economică, însă pe plan european, în special în cadrul Uniunii Europene, rolul băncilor centrale este de a se ocupa doar de stabilitatea preţurilor, potrivit oficialului BNR. Acesta a mai spus că piaţa valutară, pe plan naţional, s-a stabilizat, din ianuarie şi până acum. Luând în considerare această variabilă, este normal ca BNR să transmită mesaje pozitive, cum ar fi anunţarea creşterii economice începând de anul viitor.