Vreau o alta Romanie ! (2)
June 29th, 2009
Comments off
Archive
Archive for the ‘Europa’ Category
Alegerile din ’46: Stalin şi poporul rus 1 mil. $ ne-au adus
June 22nd, 2009
Comments off
Un document exploziv despre relaţia dintre Gheorghiu-Dej şi Stalin poate fi citit de azi într-o carte ce se lansează la Bookfest: Stalin i-a finanţat cu un milion de dolari pe comuniştii români ca să fraudeze alegerile din 1946.
Pana si comunistul feroce Stalin a “aranjat” alegerile pentru Dej tot cu ajutorul dolarilor
Documentul reprezintă o stenogramă a unei discuţii ce a avut loc la Moscova pe 2 şi 3 aprilie 1946 între Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al PCR, şi Teohari Georgescu, ministru de Interne, pe de o parte, şi Stalin, Viaceslav Molotov, ministrul de Externe al URSS, şi G.M. Malenkov, secretarul CC al PCUS, pe de altă parte. Întâlnirea la vârf a avut ca principal subiect organizarea alegerilor din România, care – arată documentul – trebuiau câştigate de PCR cu orice preţ. Cu o atitudine de subordonaţi, cei doi lideri comunişti de la Bucureşti s-au dus la Stalin pentru a-i prezenta situaţia din ţară şi pentru a-i învăţa cum să procedeze.
Acesta nu i-a dezamăgit şi le-a ţinut adevărate lecţii de politică, de marketing electoral şi de economie.
Astfel, documentul arată, de exemplu, că la Moscova s-au stabilit procentele pe care partidele trebuiau să le aibă în blocul guvernamental după alegeri. De asememea, că URSS a finanţat campania electorală cu un milion de dolari, care au fost schimbaţi în lei pe piaţa neagră. Aceasta la cererea lui Gheorghiu-Dej, care a motivat ajutorul financiar prin trimiterea în ţară a 15.000 de activişti comunişti, care să facă propagandă susţinută timp de trei luni. „De câţi bani este nevoie?“, întreabă Stalin
„Circa 10 miliarde pe lună“, răspunde Dej. Lui Stalin i se prezintă apoi o posibilă sursă de finanţare: „Avem în total 600 de milioane de lei. Suma este cu totul insuficientă. Noi primim conform armistiţiului 13 miliarde pe lună. Este vorba să reducem acum această cifră. Am putea să nu o mai reducem şi suma ce am fi vrut să o reducem să le-o dăm lor (comuniştilor români). Dar şi în acest caz am putea scoate vreo 2-3 miliarde pe lună, în nici un caz 10“. Lui Stalin îi vine atunci ideea salvatoare: „Cu dolari aţi putea face ceva? Aţi putea să-i transformaţi în lei?“ „Da“, răspunde Dej. „La ce curs?“ „Oficial e 10.000 dolarul, dar la bursă este peste 40.000 de lei“. „La ce curs este bine să vă dăm atunci? La cursul de 30.000 lei puteţi face faţă? Bine, atunci veţi primi un milion de dolari. Mai departe?“. Problema alegerilor a fost descusută de cei cinci pe toate feţele, Stalin dându-le celor doi români diverse directive: ce să scrie în program, să dea dreptul de vot de la 21 de ani şi cel de a fi ales de la 25, să dea înainte titluri de proprietate ţăranilor pentru a-i atrage de partea PCR.
O altă problemă ridicată de Gheorghiu-Dej la întâlnirea cu „tătucul“ a fost aceea a saşilor şi a şvabilor din România, el cerând voie, practic, să-i expulzeze din ţară. „Avem în ţară 500.000 de saşi şi şvabi. Ei au fost totdeauna pionierii imperialismului german şi focarele reacţiunii. În prezent au început din nou să ridice capul. Am vrea să-i expulzăm“, a motivat el. Stalin nu a fost însă de acord. „Războiul s-a terminat. Acum e greu de expulzat.“ Oferă însă o soluţie de compromis: să li se ia dreptul la vot pe motiv că au „fost înscrişi în grupul etnic german, organizaţie hitleristă“. „Nu trebuie avut milă de ei“, decretează Stalin. La cererea lui Dej, acesta acceptă şi să trimită în România „principalii criminali de război“, în special pe mareşalul Ion Antonescu, care se aflau încă în URSS ca prizonieri pentru că anglo-americanii trebuiau să dea un aviz şi aşteptau să vadă dacă nu cumva vor fi „ceruţi“ de Tribunalul de la Nürnberg. „Dă-i dracului de anglo-americani. Nu sunt oare prizonierii noştri? Trebuie trimişi în România“, s-a învoit Stalin.
În stenograma întâlnirii de la Moscova, personajele apar cu nume criptate: Dej e „Fe“, Stalin este „N“, Teoharie Georgescu e „Cr.“ etc. Ele au fost identificate de Dorin Dobrincu, istoricul care a descoperit documentul, şef al Arhivelor Naţionale şi membru în 2006 în Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. „Era o practică menţinută din perioada clandestinităţii partidului“, arată Dobrincu. Împreună cu alţi doi istorici, Mihnea Berindei şi Armand Goşu, cu care a fost coleg în comisia condusă de Vladimir Tismăneanu, acesta a editat un volum cu documente din perioada 1945-1965, practic perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej. Volumul (“Istoria comunismului din România”) este publicat de Editura Humanitas şi va fi lansat în această după-amiază la Bookfest. „Sunt circa 200 de documente transcrise, prezentate cronologic, multe dintre ele inedite şi care acoperă toţi anii din acea perioadă şi toate capitolele din raportul de condamnare a comunismului“, spune Dobrincu.
analiza Cotidianul: Suveica FMI-Pogea-bănci merge strună, noi plătim dobânda
June 20th, 2009
Comments off
Băncile nu au nici un interes să reia creditarea, atât timp cât banii sunt plasaţi cu profit consistent şi risc nul pentru plata salariilor şi pensiilor. Eliberarea de resurse din rezervele BNR nu-şi îndeplineşte rolul de a mişca economia, însă dă prilejul guvernului Boc să se laude că reuşeşte plata lunară a angajaţilor. Contribuabililor le rămâne să plătească dobândă la dobândă.
Incapacitatea Guvernului de a respecta Legea bugetului de stat deturnează banii FMI de la scopul prezentat la încheierea acordului şi se transformă în sursă de profit pentru bănci via Ministerul Finanţelor. Pe principiul minimei rezistenţe bugetare, toţi banii băncilor eliberaţi din rezervele minime obligatorii se duc, în tranşe cu dobândă, spre plata salariiilor şi pensiilor. Creditarea sectorului privat scade vertiginos, în vreme ce creditul guvernamental a crescut în 4 luni din acest an cu 215,7%, iar dobânzile ce trebuie plătite băncilor din bani publici au crescut cu 87%. Nici nu are cum fi altfel, atât timp cât în ciuda păstrării relativ constante a veniturilor bugetare ca raport în PIB, cheltuielile cu personalul au crescut faţă de 2008 cu 16,2%.
Despre investiţii nici nu poate fi vorba.
Deloc blamabile din această cauză, băncile împuşcă un profit consistent deoarece rezervele minime eliberate de BNR, unde erau bonificate cu o dobândă mică în valută, sunt plasate cu 11% în lei la Ministerul Finanţelor, dându-i prilejul lui Pogea să fie mândru că a plătit salariile şi pentru luna în curs. Dificultăţile în execuţia bugetară generate în măsuri diferite de recesiunea economică şi proasta gestiune a veniturilor şi cheltuielilor statului dau prilejul băncilor să respecte fără probleme angajamentele de la Viena privind păstrarea expunerii în România prin intermediul plasamentelor în titluri de stat. Mecanismul falimentar pentru buget, economie şi contribuabili rezultă, dincolo de cifre, din declaraţiile autorităţilor şi estimările experţilor din ultima săptămână.
Traian Băsescu:
“Rugămintea mea este să vorbiţi cu oamenii şi să vă încadraţi în fondul de salarii, pentru că banii de care vorbim, de împrumut, nu se pot duce decât în investiţii. Dacă împrumutăm bani să dăm salarii, puteţi să consideraţi că ne pregătim de intrare în derapaj economic şi social. (…) Deşi avem în buget 9 miliarde pentru investiţii anul acesta, investiţiile de anul acesta sunt mai slabe pe primul trimestru decât investiţiile din anul trecut. Nu pentru că nu sunt desenate în buget, ci pentru că nu sunt bani în buget.”
Adrian Vasilescu, BNR:
“Băncile au cel mai bun client în Ministerul Finanţelor, nu au nevoie să facă analiză de risc, să încheie contracte de creditare, să facă provizioane. Important este ca banii care pleacă din bănci către Ministerul Finanţelor să ajungă în economie. Ei ajung prin pensii şi salarii, dar e important să ajungă şi prin investiţii.”
Sumarizând datele ce rezultă din evoluţia economiei până în prezent, putem constata cu uşurinţă că banii de la FMI şi în curând cei de la Comisia Europeană sunt utilizaţi de către autorităţile române în modul cel mai prost cu putinţă, iar centura de siguranţă se transformă în tub de oxigen. Resursele eliberate prin împrumut nu se duc în economia reală, iar susţinerea cursului de schimb dă şi ea semne de slăbiciune. Ca efect direct, datoria privată pe termen scurt, principalul motiv de contractare a împrumutului, nu scade, în schimb ne confruntăm cu sceptrul exploziei datoriei publice şi cu afundarea României în recesiune.
sursa : http://www.cotidianul.ro/suveica_fmi_pogea_banci_merge_struna_noi_platim_dobanda-88532.html
Categories: criza, de ce n-are ursu coada, Economie, Europa, generale, opinii, Pietele internationale, politica, Romania, social, Uniunea Europeana (Uuueee!!)
Comentarii recente