Profit & Loss

Acesta nu i-a dezamăgit şi le-a ţinut adevărate lecţii de politică, de marketing electoral şi de economie.

Astfel, documentul arată, de exemplu, că la Moscova s-au stabilit procentele pe care partidele trebuiau să le aibă în blocul guvernamental după alegeri. De asememea, că URSS a finanţat campania electorală cu un milion de dolari, care au fost schimbaţi în lei pe piaţa neagră. Aceasta la cererea lui Gheorghiu-Dej, care a motivat ajutorul financiar prin trimiterea în ţară a 15.000 de activişti comunişti, care să facă propagandă susţinută timp de trei luni. „De câţi bani este nevoie?“, întreabă Stalin

„Circa 10 miliarde pe lună“, răspunde Dej. Lui Stalin i se prezintă apoi o posibilă sursă de finanţare: „Avem în total 600 de milioane de lei. Suma este cu totul insuficientă. Noi primim conform armistiţiului 13 miliarde pe lună. Este vorba să reducem acum această cifră. Am putea să nu o mai reducem şi suma ce am fi vrut să o reducem să le-o dăm lor (comuniştilor români). Dar şi în acest caz am putea scoate vreo 2-3 miliarde pe lună, în nici un caz 10“. Lui Stalin îi vine atunci ideea salvatoare: „Cu dolari aţi putea face ceva? Aţi putea să-i transformaţi în lei?“ „Da“, răspunde Dej. „La ce curs?“ „Oficial e 10.000 dolarul, dar la bursă este peste 40.000 de lei“. „La ce curs este bine să vă dăm atunci? La cursul de 30.000 lei puteţi face faţă? Bine, atunci veţi primi un milion de dolari. Mai departe?“. Problema alegerilor a fost descusută de cei cinci pe toate feţele, Stalin dându-le celor doi români diverse directive: ce să scrie în program, să dea dreptul de vot de la 21 de ani şi cel de a fi ales de la 25, să dea înainte titluri de proprietate ţăranilor pentru a-i atrage de partea PCR.

O altă problemă ridicată de Gheorghiu-Dej la întâlnirea cu „tătucul“ a fost aceea a saşilor şi a şvabilor din România, el cerând voie, practic, să-i expulzeze din ţară. „Avem în ţară 500.000 de saşi şi şvabi. Ei au fost totdeauna pionierii imperialismului german şi focarele reacţiunii. În prezent au început din nou să ridice capul. Am vrea să-i expulzăm“, a motivat el. Stalin nu a fost însă de acord. „Războiul s-a terminat. Acum e greu de expulzat.“ Oferă însă o soluţie de compromis: să li se ia dreptul la vot pe motiv că au „fost înscrişi în grupul etnic german, organizaţie hitleristă“. „Nu trebuie avut milă de ei“, decretează Stalin. La cererea lui Dej, acesta acceptă şi să trimită în România „principalii criminali de război“, în special pe mareşalul Ion Antonescu, care se aflau încă în URSS ca prizonieri pentru că anglo-americanii trebuiau să dea un aviz şi aşteptau să vadă dacă nu cumva vor fi „ceruţi“ de Tribunalul de la Nürnberg. „Dă-i dracului de anglo-americani. Nu sunt oare prizonierii noştri? Trebuie trimişi în România“, s-a învoit Stalin.

În stenograma întâlnirii de la Moscova, personajele apar cu nume criptate: Dej e „Fe“, Stalin este „N“, Teoharie Georgescu e „Cr.“ etc. Ele au fost identificate de Dorin Dobrincu, istoricul care a descoperit documentul, şef al Arhivelor Naţionale şi membru în 2006 în Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. „Era o practică menţinută din perioada clandestinităţii partidului“, arată Dobrincu. Împreună cu alţi doi istorici, Mihnea Berindei şi Armand Goşu, cu care a fost coleg în comisia condusă de Vladimir Tismăneanu, acesta a editat un volum cu documente din perioada 1945-1965, practic perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej. Volumul (“Istoria comunismului din România”) este publicat de Editura Humanitas şi va fi lansat în această după-amiază la Bookfest. „Sunt circa 200 de documente transcrise, prezentate cronologic, multe dintre ele inedite şi care acoperă toţi anii din acea perioadă şi toate capitolele din raportul de condamnare a comunismului“, spune Dobrincu.