Profit & Loss

Dupa ca s-a luat de noi , facandu-ne tigani, francezilor li s-a urcat sangele la cap din cauza petrolului. Asa ca au sarit pe resursele Africii (a se vedea si cazul Tunisiei).

La co-productie participa :

USA in calitate de bataus mondial

UK – in calitate de stat american ( al 51-lea)

Franta pentru resursele de petrol. (amintirea colonialismului e inca proaspata)

Italia ( au si ei o firma in domeniu – Eni)

Norvegia pentru ca europenii sa cumpere de la ei mai scump (daca concurenta nu produce atunci marfa ta e mai cautata !)

Reproduc aici un articol din ziarul Timpul din 1877 al marelui nostru Român Mihai Eminescu.
Textul deşi e vechi e totuşi foarte actual. Citiţi-l şi judecaţi singuri :

Acesti netrebnici care ne conduc

de Mihai Eminescu

Ce caută aceste elemente nesănatoase în viaţa publică a statului? Ce caută aceşti oameni care pe calea statului voiesc să câştige avere şi onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omeneşti? Ce sunt aceste păpuşi care doresc a trai fără muncă, fără ştiinţă, fără avere moştenită, cumulând câte trei, patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să împlinească nici pe una în deplina conştiinţă? Ce căuta d. X profesor de universitate, care nu ştie a scrie un şir de limbă românească, care n-are atâtea cunoştinţe pozitive pe câte are un învăţător de clase primare din ţările vecine şi care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic şi om de stat?

Ce caută? Vom spune noi ce caută.
Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am facut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a caror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgareşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că esti rău român…
Liberalii sunt smântâna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari.

Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…

Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hranit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. Dupa ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.
Domnia lor vor să facă pe boierii. 3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul şi sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.
Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.
Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învaţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.
De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.
Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stapân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, dupa ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stapânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?
De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.

(Din ciclul “Icoane vechi şi icoane nouă”, publicat în “Timpul” – 1877)

Noi vrem respect !

SOV a fost facut scapat. Justitia si-a ratat sansa de a face macar o data o fapta buna.

Trageam speranta sa vad si eu minunea de a se prabusi toata hotia si slugarnicia si clientelismul din ROmania. Nu ca doar SOV ar fi de vina ci ca macar sa inceapa odata procesul asta al curatirii.

Daca ar fi cazut el, altii ar fi putut urma ( ex Felix, motanul urlator).

Ziaristii s-au intrecut in slugarnicie si au dovedit inca odata ca sug … celui care-i plateste. S-au dat toti in stamba sa apere onoarea schiopului , impreuna cu ei lipitorile, imbecilii comunisti, curvele politice,  politrucii de 2 bani (a se citi formatorii de opinie, analistii, deontologii, ONG-istii), si alte scursuri ale veacului astuia. Mi-e sila ca traiesc in aceiasi tara cu mine.

mare pacat.

Reiau un articol din EVZ.ro. Sunt complet de acord cu ce se scrie aici mai ales ca am ajuns sa cunosc si eu din interior si din experienta cum fura bancile si isi jecmanesc clientii cu fel de fel de comisione inventate.

Link original : http://www.evz.ro/detalii/stiri/incepe-marea-rascoala-clientii-se-razvratesc-fata-de-banci-904942.html

Începe marea răscoală: clienţii se răzvrătesc faţă de bănci

Autor: Simona Diaconu

Peste 100 de clienţi ai Volksbank şi tot atâţia ai BCR s-au reunit în aceste zile pentru a stabili o strategie de luptă contra băncilor, despre care spun că le-au mărit ilegal dobânzile la credite.
Clienţi ai Volksbank şi reprezentanţi ai băncii, la întâlnirea de marţi seara dintr-un club din BucureştiSursa: Vlad Stănescu

Volksbank, Raiffeisen, BCR, Bancpost sunt doar câteva dintre băncile ai căror clienţi au decis să se alieze pentru a-şi căuta dreptatea, nemulţumiţi de modul în care au fost trataţi. Cei mai mulţi acuză instituţiile de credit că au majorat dobânzile fără ca măcar să-i anunţe şi că le aplică o serie întreagă de comisioane, în mod abuziv.

“Mulţi clienţi au semnat contractele ca primarul”

După ce au văzut că “lupta” cu banca e grea pe cont propriu, mai mulţi clienţi nemulţumiţi de serviciile creditorilor au decis să dea mână cu mână şi să-şi apere împreună drepturile.

Primii care s-au aliat, formând încă din luna iunie un grup pe internet, au fost câţiva clienţi ai Volksbank din Timişoara. În această săptămână un grup format din clienţii aceleaşi bănci s-a întâlnit la Bucureşti cu reprezentanţi ai instituţiei de finanţare şi avocaţi, pentru a căuta o soluţie la problemele pe care le au.

Şi circa o sută de clienţi ai BCR s-au reunit aseară, iar pe forumuri se discută şi despre înfiinţarea unor grupuri care să reprezinte interesele clienţilor nemulţumiţi de serviciile BRD.

Totuşi, chiar dacă acum comisionul de risc este ilegal, iar băncile trebuie să returneze sumele reţinute începând cu 21 iunie, clienţii trebuie să citească foarte atent contractele de credit. “Multe dintre aceste comisioane sunt prevăzute în contractele de credit. Când îi întreb dacă au citit prevederile înainte de a semna, mulţi clienţi răspund negativ: am semnat ca primarul, fără să mă uit”, spune Tudor Tatu, preşedintele Uniunii Mediatorilor Bancari (UMB).

În aceste condiţii, dacă disputa ajunge la tribunal, banca poate avea câştig de cauză. Băncile sunt obligate să modifice prevederile contractelor de credit, pentru a se conforma noilor norme, stabilite prin Ordonanţa 50/2010. Clientul poate refuza mo dificarea contractului, dacă apreciază că prevederile acestuia nu îi sunt mai convenabile.

Însă, spune Tudor Tatu, trebuie să obţină şi acordul băncii. De asemenea, creditorul e obligat să îi pună la dispoziţie clientului actul adiţional, însă legea nu prevede dacă acesta are dreptul să plece din sediul băncii pentru a consulta un avocat cu privire la noile prevederi.

Pentru a avea şanse mai mari de reuşită în faţa instituţiilor de creditare, clienţii nemulţumiţi ar trebui să deschidă o acţiune în comun. Chiar dacă oficialii băncilor spun că grupurile constituite pe internet nu reprezintă o formă de asociere formală, e suficientă mandatarea avocatului sau a mediatorului, pentru a-i reprezenta pe clienţi la discuţiile cu bancherii.

RAPORT DE LA PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Peste 130 de reclamaţii contra băncilor, în 14 zile

Mirabela Anghel

În doar două săptămâni, între 10 şi 24 august 2010, structurile teritoriale ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) au înregistrat 133 de reclamaţii de la clienţi vizând domeniul bancar.

Bănci în topul plângerilor

“Cea mai reclamată bancă a fost Volksbank, cu 72 de reclamaţii, numai în Iaşi înregistrându-se 53 de plângeri”, afirmă Constantin Cerbulescu, preşedintele ANPC. Cele mai reclamate probleme au fost comisionul de risc, refuzul restituirii sumelor încasate şi dobânda majorată ilegal.

Următoarea bancă în top a fost BCR, cu 14 reclamaţii. “Ni s-a reclamat că această instituţie percepe comision de risc, deşi e un abuz, iar după intrarea în vigoare a noii Ordonanţe de Urgenţă – 50/2010, li s-a refuzat restituirea comisionului de risc. S-a mai reclamat majorarea nejustificată a dobânzii şi introducerea de comisioane despre care clienţii nu au fost informaţi, dar şi existenţa în contract a comisioanelor ascunse”, a adăugat Cerbulescu.

Amenzi de 160.000 de lei

În aceeaşi perioadă, sucursalele a cinci bănci din judeţele Alba, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Prahova, Sălaj şi Vaslui au primit opt sancţiuni cu amenzi contravenţionale şi trei cu avertisment, cele mai multe în urma încălcării Ordonanţei 50.

Cuantumul amenzilor a fost de 160.000 de lei. “Sancţiunile au vizat, în special, continuarea perceperii comisionului de risc, dar şi faptul că unele bănci percep comisionul de interogare a biroului de credit, deşi acest lucru nu este permis de noua ordonanţă”, mai spune preşedintele ANPC.

Taxă abuzivă cerută la întocmirea dosarului

O altă prevedere ilegală se referă la faptul că la încheierea contractelor de credit de consum clienţilor li se impune să plătească costul întocmirii dosarului, respectiv suma de 900 de lei.

În contract se prevede că solicitantul declară că a luat la cunoştinţă faptul că aceste cheltuieli aferente întocmirii dosarului de credit se achită de către el la momentul întocmirii dosarului şi nu se returnează în cazul în care banca nu aprobă cererea de creditare.

Oficialii ANPC declară însă că menţiunea reprezintă, în fapt, un comision de analiză dosar, în sensul utilizat de OUG nr. 50/2010. “Se încalcă astfel prevederile noii ordonanţe, care interzic perceperea unui comision de analiză dosar, în cazul în care creditul nu se acordă”, conchide Cerbulescu.

LEGISLAŢIE

Care sunt comisioanele legale

Conform legilor în vigoare, băncile au dreptul să ceară o mică parte dintre comisioanele actuale.

“Deşi în contractele încheiate cu băncile sunt menţionate numeroase comisioane, doar puţine dintre ele sunt legale. Comision unic pentru servicii solicitate de client, comision de administrare credit sau comision de administare cont curent, comision de rambursare anticipată, dobândă penalizatoare şi costurile aferente asigurărilor sunt comisioanele pe care sunteţi obligaţi să le achitaţi”, spune Constantin Cerbulescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

Cele două soluţii folosite până acum de cei care au fost taxaţi abuziv de bănci au fost reclamaţia la ANPC sau apelarea instituţiei bancare în instanţă.

PERSEVERENŢĂ

Clienţi nemulţumiţi ai Volksbank au mers ieri la Banca Naţională a României, unde au depus o plângere comună în care reclamă schimbarea abuzivă a dobânzii şi a comisionului de risc

Ramona Dragomir

Nemulţumirile clienţilor Volksbank sunt probabil cele mai numeroase, iar după spusele lor “cireaşa de tort” sunt actele adiţionale la contracte care sunt făcute “în alb”.

“Dobânda anuală din actele adiţionale e de X% pe an”

“Am făcut contract de refinanţare la această bancă pentru o casă. Mi se impune să achit comision de risc, cu toate că eu am credit ipotecar cu ipotecă de gradul 1 pe casă şi toate riscurile sunt plătite de mine. În contract se menţionează că acest comision de risc este un comision pus de bancă «pentru punerea la dispoziţie a creditului: 0,22%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar la ziua scadentă pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit». Practic, eu plătesc banca să-şi facă datoria conform contractului”, spune revoltat unul dintre clienţii Volksbank.

Bărbatul mai spune că la calcularea anuităţii creditului iese o dobândă mai mare decât cea stipulată în contract. “În contract dobânda curentă stipulată este de 3,99% pe an, iar banca îmi calculează anuitatea cu o dobândă de 4,05%. Suma nu e mare per lună, dar e purtătoare de dobândă, ceea ce înseamnă că se aplică la peste 500 de franci elveţieni. În plus, nu am specificat în contract dacă dobânda e variabilă sau fixă. Ei o consideră variabilă, deşi mie mi s-a spus că e fixă”, mai povesteşte clientul.

El spune însă că cea mai aberantă prevedere se regăseşte în actele adiţionale, care sunt nepersonalizate şi incomplete. “Sunt practic documente în alb. Nu e scris nici măcar numele, sunt puncte de suspensie. Dobânda anuală efectivă este X% pe an, dar au grijă să specifice dobânda penalizatoare în caz de neplată, respectiv 2% sau 5%”, adaugă acesta.

De la rata fixă la cea variabilă

Un alt client al aceleiaşi instituţii e nemulţumit de faptul că banca îşi rezervă dreptul să modifice dobânda oricând, fără să se raporteze la un indicator economic.

“La mine rata a fost fixă, dar acum vor să mă treacă pe variabilă şi pentru asta mi-au trimis notificare şi act adiţional însă asta înseamnă să crească rata cu aproape 6%. Mai mult, din 2007, de când am făcut creditul, mi s-a calculat greşit rata şi mi-au luat mai mult cu 40 de euro pe lună. Am recuperat suma percepută în plus în 24 de ore de la sesizare, dar nu mi-au dat nicio explicaţie asupra motivului din cauza căruia s-a întâmplat asta”, povesteşte clientul.

Mai mulţi bucureşteni care au contracte cu Volksbank şi sunt nemulţumiţi de ele au mers ieri la BNR, unde au depus o reclamaţie referitoare la abuzurile băncii.

Caracatiţa recuperatorilor

O altă problemă de care s-au plâns clienţii băncilor la Uniunea Mediatorilor Bancari (UMB) se referă la recuperatorii care foarte repede sunt puşi pe urma clienţilor.

“Clientul unei bănci a primit o înştiinţate de plată, prin care era informat că trebuie să achite o datorie în sumă de 30 de euro în termen de 30 de zile. Omul s-a prezentat la bancă în scurt timp, cu banii în mână, însă a aflat că banca deja vânduse creanţa către o societate din UE, care, la rândul ei, a transferat-o către o firmă de recuperatori din România. În acest caz, vânzarea creanţei de către bancă e nulă de drept”, explică Tudor Tatu, preşedintele UMB, care spune că “este vorba despre o adevărată caracatiţă: majoritatea băncilor şi-au format societăţi în UE care la rândul lor înfiinţează societăţi de recuperare în România.”

1.100 de clienţi
ai Volksbank s-au reunit pe internet într-o acţiune contra băncii. Principalele nemulţumiri sunt legate de comisionul de risc şi de schimbarea dobânzii

OFERTĂ. Cristian Radu, director în cadrul Volksbank, susţine că instituţia pe care o reprezintă propune soluţii care vor duce la reducerea costurilor

REPLICA VOLKSBANK

“Clienţii au la dispoziţie o gamă largă de variante”

Simona Diaconu

EVZ a stat de vorbă cu Cristian Radu, directorul Direcţiei Managementul Reţelei, din cadrul Volksbank, despre problemele pe care le reclamă clienţii băncii şi cum pot fi ele soluţionate.

EVZ: Care sunt problemele cel mai des reclamate de către clienţii Volksbank?
Cristian Radu: Problema cea mai des reclamată este cea legată de comisionul de risc. Având în vedere orientarea băncii către contracte de credit garantate cu ipotecă şi, în special, pentru achiziţie de locuinţe, cea mai mare parte a reclamaţiilor se referă la creditele privind achiziţionarea unei locuinţe.

Ce alternative au aceştia?
Clienţii au la dispoziţie o gamă largă de variante, inclusiv pe cele exemplificate. Tot ceea ce trebuie să facă clienţii este să se adreseze băncii pentru identificarea celor mai potrivite soluţii pentru fiecare client în parte. Semnarea actelor adiţionale pentru a asigura implementarea OUG nu implică reevaluarea garanţiilor.

Cum se calculează comisionul de risc?
Întrucât structura de costuri existentă în oferta băncii la diverse momente şi pentru diverse produse este diferită, acest comision de risc nu este prevăzut în toate contractele de credit.

Contractele sunt încheiate conform ofertei băncii şi în funcţie de fişa de produs în vigoare la data acordării creditului. Comisionul de risc este stabilit sub forma procentuală (ex: X%), aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadenţă, pe perioada agreată de către client cu banca în convenţia de credit.

Acest comision se calculează automat de către un sistem informatic şi, prin urmare, este improbabil să existe erori cu privire la modalitatea de calcul al comisionului de risc. Acesta este un cost cunoscut şi acceptat de către client de la semnarea contractului de credit, atât în ceea ce priveşte valoarea, cât şi perioada pentru care este datorat.

Cum se calculează taxa de arhivare electronică şi de ce se aplică?
În cazul creditelor garantate şi cu garanţii reale imobiliare pentru care banca trebuie să facă formalităţile de publicitate, clientul şi-a asumat obligaţia contractuală de a plăti aceste costuri. Aceste costuri nu reprezintă venituri ale băncii, ci taxe plătite direct furnizorului acestor servicii (AEGRM) şi cu acelaşi regim ca şi taxele plătite notarilor pentru înregistrarea făcută în cartea funciară.

Cum veţi interveni pentru a remedia situaţia actuală şi pentru a soluţiona problemele clienţilor?
Volksbank înţelege faptul că, în actuala conjunctură a pieţei, mulţi clienţi îşi pun semne de întrebare legate de aplicarea OUG nr. 50. Probabil că multe dintre aceste semne de întrebare sunt legate de temerile cu privire la modul în care aplicarea legii îşi va găsi răspuns în propriile bugete de cheltuieli familiale. Noi propunem soluţii care determină chiar o reducere a costurilor totale ale creditului, nicidecum o majorare a acestora.