De cateva zile s-a produs o schimbare mult asteptata de multi. S-a aprobat cresterea detinerilor maxime de la 1% la 5%. Asta inseamna ca un actionar poate avea maxim 5% din fiecare SIF.
Schimbarea asta era anticipata de multa vreme. Mult s-a scris si mult s-a speculat pe ideea impactului pe care il va avea aceasta modificare. E drept ca unii considerau ca acest prag maxim se va elimina. Iata ca doar s-a majorat. Poate ca unii sunt nemultumiti, altii poate multumiti.
Poate ca unii se asteptau ca pretul pentru actiunile SIF sa explodeze , sa urce cu mult peste cat este acum. Poate ca unii visau sa speculeze momentul. Iata insa ca realitatea e diferita.
Dupa modificarea pragului pretul a crescut intradevar, dar , as zice au, doar fiindca conjunctura financiara externa a fost ok. Sincer sa fiu nu vad “boom”-ul anticipat de multi. Si nu o spun ca sa imi arat dezamagirea ci ca sa subliniez faptul ca pragul nu e asa de important pe cat se spera. Se stia de altfel ca cine dorea sa detina mai mult de 1% din SIF-uri o putea face lejer prin folosirea unor firme “prietene”, a unor intermediari.
Deci cresterea pragului nu a facut decat sa legalizeze o practica deja folosita de multi. In plus unii au speculat anuntul ca pe un val emotional dar care dupa cate se vede nu poate sa tina mai mult de cateva zile.
In plus situatia economica si politica a Romaniei nu e asa de buna. Suntem cu un picior in groapa , cu o economie ce gafaie de lipsa creditelor. Guvernul a luat o suma imensa doar ca sa acopere salariile bugetarilor si ca sa carpeasca situatia macar pana la alegeri. Sa nu uitam totusi ca e an electoral si ca de obicei e tabu sa spui ca suntem in recesiune. Nu o spun ca pe un atac politic la Guvern ci ca pe o concluzie amara a faptului ca de fiecare data in preajma alegerilor vopsim cioara ca sa para papagal. Toate partidele fac asta din 1989 incoace.
Ma astept ca buboiul sa se sparga dupa alegeri cand noul guvern va plange ca a primit “greaua mostenire” de la cei dinaintea lor, ca de obicei.
Începând de azi avem o noua pagina pe http://www.infoBURSIER.ro.
Acum este posibil sa faceti comparaţie intre doi emitenti BVB, dar si intre emitenti si indici.
http://www.infobursier.ro/bursa/grafic_comparativ_bvb.php
Graficul este in Flash (grafic dinamic) asa ca va fi simplu de utilizat.
Pagina o puteti accesa din meniul principal dar si din pagina introductiva a bursei.
Bafta.
Incepand de azi avem o noua pagina cu informatii despre companie si despre structura actionariatului.
http://www.infobursier.ro/bursa/structura_actionari.php
Bafta !
Un punct de vedere interesant de peblogul renduri Economice
http://trenduri.blogspot.com/2009/06/recursul-la-istorie.html
.
Când se vorbeşte despre Marea Criză, toată lumea se rezumă la crahul de pe Wall Street. Şi se întâmplă aşa deoarece, în memoria americanilor, acel moment echivalează cu un coşmar, cu dărâmarea unei lumi. Nimeni nu poate uita întrega cădere care a distrus într-un ritm nebun tot ceea ce până atunci însemnase America. Nu întâmplător, imaginile asociate Marii Crize sunt cele cu şomerii stând la coadă pentru o supă. Numai că adevăratul dezastru a fost cea de-a doua fază a crizei.
Creată în anul 1885 de către familia Rotschild, Creditanstalt a fost prima bancă de investiţii a lumii, finanţând multe din proiectele de infrastructură ale Imperiului Habsburgic. După Primul Război Mondial, Creditanstalt s-a extins puternic, angajându-se în investiţii cu grad mare de risc. Modelul agresiv de business i-a adus o apreciere majoră în branşă din cauza profitabilităţii afişate. În mod cu totul curios, Creditanstalt nu a fost lovită de dezastrul din 1929, continuându-şi activitatea ca şi înainte. Deteriorarea situaţiei economice indusă de criza americană au început însă să macine puternic activele băncii austriece. Iniţial s-a încercat cosmetizarea situaţiei însă, pierderile din ce în ce mai mari nu au mai lăsat mult loc de manevră. În 11 mai 1931, Creditanstalt a fost nevoită să-şi recunoască falimentul târând Austria şi ţările învecinate într-un dezastru financiar. A fost momentul care a consfinţit statutul de criză globală pentru ceea ce astăzi cunoaştem sub numele de “The Great Depression”. Şocul s-a propagat rapid din Austria, noul epicentru al crizei, către toată lumea. Urmarea sa a fost una de coşmar pentru Europa: ascensiunea naţional-socialiştilor lui Hitler şi haosul care a urmat.
De ce am amintit aici această istorie e simplu. Suntem, aşa cum am mai spus şi în trecut, într-un moment de răscruce. Falimentele americane au fost primul şoc transmis Europei. Ca şi atunci, acum lucrurile par a sta OK. Se vorbesşte de recuperări în V, X, radical şi alte năzbâtii. Asta în timp ce peste Ocean, cazanul masei enorme de bani dă în clocot. Dacă veţi studia ceea ce se întâmplă cu titlurile de stat emise de trezoreria SUA, veţi înţelege că avem de-a face cu o replică a cutremurului de anul trecut. Sau poate cu un cutremur mai mare decât acela. Cert este că nu putem şti pentru cât timp sistemul bancar european va mai rezista şocurilor de mai mici sau mai mari magnitudini. Cu toate că se doreşte mascarea situaţiei(vezi mesajele transmise de la întrunirea G8) nu cred că situaţia mai poate fi ascunsă pentru multă vreme. Marea curiozitate pe care o am este dacă din nou Austria va fi epicentrul. La cum arată structura activelor, putem paria pe ei, dar niciodată nu poţi şti de unde sare iepurele.
Categories: BVB, Economie, Europa, Pietele internationale, Romania, Uniunea Europeana (Uuueee!!), criza, de ce n-are ursu coada, generale, opinii, politica Tags:
Comentarii recente