Profit & Loss

Reiau un articol din EVZ.ro. Sunt complet de acord cu ce se scrie aici mai ales ca am ajuns sa cunosc si eu din interior si din experienta cum fura bancile si isi jecmanesc clientii cu fel de fel de comisione inventate.

Link original : http://www.evz.ro/detalii/stiri/incepe-marea-rascoala-clientii-se-razvratesc-fata-de-banci-904942.html

Începe marea răscoală: clienţii se răzvrătesc faţă de bănci

Autor: Simona Diaconu

Peste 100 de clienţi ai Volksbank şi tot atâţia ai BCR s-au reunit în aceste zile pentru a stabili o strategie de luptă contra băncilor, despre care spun că le-au mărit ilegal dobânzile la credite.
Clienţi ai Volksbank şi reprezentanţi ai băncii, la întâlnirea de marţi seara dintr-un club din BucureştiSursa: Vlad Stănescu

Volksbank, Raiffeisen, BCR, Bancpost sunt doar câteva dintre băncile ai căror clienţi au decis să se alieze pentru a-şi căuta dreptatea, nemulţumiţi de modul în care au fost trataţi. Cei mai mulţi acuză instituţiile de credit că au majorat dobânzile fără ca măcar să-i anunţe şi că le aplică o serie întreagă de comisioane, în mod abuziv.

“Mulţi clienţi au semnat contractele ca primarul”

După ce au văzut că “lupta” cu banca e grea pe cont propriu, mai mulţi clienţi nemulţumiţi de serviciile creditorilor au decis să dea mână cu mână şi să-şi apere împreună drepturile.

Primii care s-au aliat, formând încă din luna iunie un grup pe internet, au fost câţiva clienţi ai Volksbank din Timişoara. În această săptămână un grup format din clienţii aceleaşi bănci s-a întâlnit la Bucureşti cu reprezentanţi ai instituţiei de finanţare şi avocaţi, pentru a căuta o soluţie la problemele pe care le au.

Şi circa o sută de clienţi ai BCR s-au reunit aseară, iar pe forumuri se discută şi despre înfiinţarea unor grupuri care să reprezinte interesele clienţilor nemulţumiţi de serviciile BRD.

Totuşi, chiar dacă acum comisionul de risc este ilegal, iar băncile trebuie să returneze sumele reţinute începând cu 21 iunie, clienţii trebuie să citească foarte atent contractele de credit. “Multe dintre aceste comisioane sunt prevăzute în contractele de credit. Când îi întreb dacă au citit prevederile înainte de a semna, mulţi clienţi răspund negativ: am semnat ca primarul, fără să mă uit”, spune Tudor Tatu, preşedintele Uniunii Mediatorilor Bancari (UMB).

În aceste condiţii, dacă disputa ajunge la tribunal, banca poate avea câştig de cauză. Băncile sunt obligate să modifice prevederile contractelor de credit, pentru a se conforma noilor norme, stabilite prin Ordonanţa 50/2010. Clientul poate refuza mo dificarea contractului, dacă apreciază că prevederile acestuia nu îi sunt mai convenabile.

Însă, spune Tudor Tatu, trebuie să obţină şi acordul băncii. De asemenea, creditorul e obligat să îi pună la dispoziţie clientului actul adiţional, însă legea nu prevede dacă acesta are dreptul să plece din sediul băncii pentru a consulta un avocat cu privire la noile prevederi.

Pentru a avea şanse mai mari de reuşită în faţa instituţiilor de creditare, clienţii nemulţumiţi ar trebui să deschidă o acţiune în comun. Chiar dacă oficialii băncilor spun că grupurile constituite pe internet nu reprezintă o formă de asociere formală, e suficientă mandatarea avocatului sau a mediatorului, pentru a-i reprezenta pe clienţi la discuţiile cu bancherii.

RAPORT DE LA PROTECŢIA CONSUMATORILOR

Peste 130 de reclamaţii contra băncilor, în 14 zile

Mirabela Anghel

În doar două săptămâni, între 10 şi 24 august 2010, structurile teritoriale ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) au înregistrat 133 de reclamaţii de la clienţi vizând domeniul bancar.

Bănci în topul plângerilor

“Cea mai reclamată bancă a fost Volksbank, cu 72 de reclamaţii, numai în Iaşi înregistrându-se 53 de plângeri”, afirmă Constantin Cerbulescu, preşedintele ANPC. Cele mai reclamate probleme au fost comisionul de risc, refuzul restituirii sumelor încasate şi dobânda majorată ilegal.

Următoarea bancă în top a fost BCR, cu 14 reclamaţii. “Ni s-a reclamat că această instituţie percepe comision de risc, deşi e un abuz, iar după intrarea în vigoare a noii Ordonanţe de Urgenţă – 50/2010, li s-a refuzat restituirea comisionului de risc. S-a mai reclamat majorarea nejustificată a dobânzii şi introducerea de comisioane despre care clienţii nu au fost informaţi, dar şi existenţa în contract a comisioanelor ascunse”, a adăugat Cerbulescu.

Amenzi de 160.000 de lei

În aceeaşi perioadă, sucursalele a cinci bănci din judeţele Alba, Galaţi, Iaşi, Neamţ, Prahova, Sălaj şi Vaslui au primit opt sancţiuni cu amenzi contravenţionale şi trei cu avertisment, cele mai multe în urma încălcării Ordonanţei 50.

Cuantumul amenzilor a fost de 160.000 de lei. “Sancţiunile au vizat, în special, continuarea perceperii comisionului de risc, dar şi faptul că unele bănci percep comisionul de interogare a biroului de credit, deşi acest lucru nu este permis de noua ordonanţă”, mai spune preşedintele ANPC.

Taxă abuzivă cerută la întocmirea dosarului

O altă prevedere ilegală se referă la faptul că la încheierea contractelor de credit de consum clienţilor li se impune să plătească costul întocmirii dosarului, respectiv suma de 900 de lei.

În contract se prevede că solicitantul declară că a luat la cunoştinţă faptul că aceste cheltuieli aferente întocmirii dosarului de credit se achită de către el la momentul întocmirii dosarului şi nu se returnează în cazul în care banca nu aprobă cererea de creditare.

Oficialii ANPC declară însă că menţiunea reprezintă, în fapt, un comision de analiză dosar, în sensul utilizat de OUG nr. 50/2010. “Se încalcă astfel prevederile noii ordonanţe, care interzic perceperea unui comision de analiză dosar, în cazul în care creditul nu se acordă”, conchide Cerbulescu.

LEGISLAŢIE

Care sunt comisioanele legale

Conform legilor în vigoare, băncile au dreptul să ceară o mică parte dintre comisioanele actuale.

“Deşi în contractele încheiate cu băncile sunt menţionate numeroase comisioane, doar puţine dintre ele sunt legale. Comision unic pentru servicii solicitate de client, comision de administrare credit sau comision de administare cont curent, comision de rambursare anticipată, dobândă penalizatoare şi costurile aferente asigurărilor sunt comisioanele pe care sunteţi obligaţi să le achitaţi”, spune Constantin Cerbulescu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).

Cele două soluţii folosite până acum de cei care au fost taxaţi abuziv de bănci au fost reclamaţia la ANPC sau apelarea instituţiei bancare în instanţă.

PERSEVERENŢĂ

Clienţi nemulţumiţi ai Volksbank au mers ieri la Banca Naţională a României, unde au depus o plângere comună în care reclamă schimbarea abuzivă a dobânzii şi a comisionului de risc

Ramona Dragomir

Nemulţumirile clienţilor Volksbank sunt probabil cele mai numeroase, iar după spusele lor “cireaşa de tort” sunt actele adiţionale la contracte care sunt făcute “în alb”.

“Dobânda anuală din actele adiţionale e de X% pe an”

“Am făcut contract de refinanţare la această bancă pentru o casă. Mi se impune să achit comision de risc, cu toate că eu am credit ipotecar cu ipotecă de gradul 1 pe casă şi toate riscurile sunt plătite de mine. În contract se menţionează că acest comision de risc este un comision pus de bancă «pentru punerea la dispoziţie a creditului: 0,22%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar la ziua scadentă pe toată perioada de derulare a convenţiei de credit». Practic, eu plătesc banca să-şi facă datoria conform contractului”, spune revoltat unul dintre clienţii Volksbank.

Bărbatul mai spune că la calcularea anuităţii creditului iese o dobândă mai mare decât cea stipulată în contract. “În contract dobânda curentă stipulată este de 3,99% pe an, iar banca îmi calculează anuitatea cu o dobândă de 4,05%. Suma nu e mare per lună, dar e purtătoare de dobândă, ceea ce înseamnă că se aplică la peste 500 de franci elveţieni. În plus, nu am specificat în contract dacă dobânda e variabilă sau fixă. Ei o consideră variabilă, deşi mie mi s-a spus că e fixă”, mai povesteşte clientul.

El spune însă că cea mai aberantă prevedere se regăseşte în actele adiţionale, care sunt nepersonalizate şi incomplete. “Sunt practic documente în alb. Nu e scris nici măcar numele, sunt puncte de suspensie. Dobânda anuală efectivă este X% pe an, dar au grijă să specifice dobânda penalizatoare în caz de neplată, respectiv 2% sau 5%”, adaugă acesta.

De la rata fixă la cea variabilă

Un alt client al aceleiaşi instituţii e nemulţumit de faptul că banca îşi rezervă dreptul să modifice dobânda oricând, fără să se raporteze la un indicator economic.

“La mine rata a fost fixă, dar acum vor să mă treacă pe variabilă şi pentru asta mi-au trimis notificare şi act adiţional însă asta înseamnă să crească rata cu aproape 6%. Mai mult, din 2007, de când am făcut creditul, mi s-a calculat greşit rata şi mi-au luat mai mult cu 40 de euro pe lună. Am recuperat suma percepută în plus în 24 de ore de la sesizare, dar nu mi-au dat nicio explicaţie asupra motivului din cauza căruia s-a întâmplat asta”, povesteşte clientul.

Mai mulţi bucureşteni care au contracte cu Volksbank şi sunt nemulţumiţi de ele au mers ieri la BNR, unde au depus o reclamaţie referitoare la abuzurile băncii.

Caracatiţa recuperatorilor

O altă problemă de care s-au plâns clienţii băncilor la Uniunea Mediatorilor Bancari (UMB) se referă la recuperatorii care foarte repede sunt puşi pe urma clienţilor.

“Clientul unei bănci a primit o înştiinţate de plată, prin care era informat că trebuie să achite o datorie în sumă de 30 de euro în termen de 30 de zile. Omul s-a prezentat la bancă în scurt timp, cu banii în mână, însă a aflat că banca deja vânduse creanţa către o societate din UE, care, la rândul ei, a transferat-o către o firmă de recuperatori din România. În acest caz, vânzarea creanţei de către bancă e nulă de drept”, explică Tudor Tatu, preşedintele UMB, care spune că “este vorba despre o adevărată caracatiţă: majoritatea băncilor şi-au format societăţi în UE care la rândul lor înfiinţează societăţi de recuperare în România.”

1.100 de clienţi
ai Volksbank s-au reunit pe internet într-o acţiune contra băncii. Principalele nemulţumiri sunt legate de comisionul de risc şi de schimbarea dobânzii

OFERTĂ. Cristian Radu, director în cadrul Volksbank, susţine că instituţia pe care o reprezintă propune soluţii care vor duce la reducerea costurilor

REPLICA VOLKSBANK

“Clienţii au la dispoziţie o gamă largă de variante”

Simona Diaconu

EVZ a stat de vorbă cu Cristian Radu, directorul Direcţiei Managementul Reţelei, din cadrul Volksbank, despre problemele pe care le reclamă clienţii băncii şi cum pot fi ele soluţionate.

EVZ: Care sunt problemele cel mai des reclamate de către clienţii Volksbank?
Cristian Radu: Problema cea mai des reclamată este cea legată de comisionul de risc. Având în vedere orientarea băncii către contracte de credit garantate cu ipotecă şi, în special, pentru achiziţie de locuinţe, cea mai mare parte a reclamaţiilor se referă la creditele privind achiziţionarea unei locuinţe.

Ce alternative au aceştia?
Clienţii au la dispoziţie o gamă largă de variante, inclusiv pe cele exemplificate. Tot ceea ce trebuie să facă clienţii este să se adreseze băncii pentru identificarea celor mai potrivite soluţii pentru fiecare client în parte. Semnarea actelor adiţionale pentru a asigura implementarea OUG nu implică reevaluarea garanţiilor.

Cum se calculează comisionul de risc?
Întrucât structura de costuri existentă în oferta băncii la diverse momente şi pentru diverse produse este diferită, acest comision de risc nu este prevăzut în toate contractele de credit.

Contractele sunt încheiate conform ofertei băncii şi în funcţie de fişa de produs în vigoare la data acordării creditului. Comisionul de risc este stabilit sub forma procentuală (ex: X%), aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadenţă, pe perioada agreată de către client cu banca în convenţia de credit.

Acest comision se calculează automat de către un sistem informatic şi, prin urmare, este improbabil să existe erori cu privire la modalitatea de calcul al comisionului de risc. Acesta este un cost cunoscut şi acceptat de către client de la semnarea contractului de credit, atât în ceea ce priveşte valoarea, cât şi perioada pentru care este datorat.

Cum se calculează taxa de arhivare electronică şi de ce se aplică?
În cazul creditelor garantate şi cu garanţii reale imobiliare pentru care banca trebuie să facă formalităţile de publicitate, clientul şi-a asumat obligaţia contractuală de a plăti aceste costuri. Aceste costuri nu reprezintă venituri ale băncii, ci taxe plătite direct furnizorului acestor servicii (AEGRM) şi cu acelaşi regim ca şi taxele plătite notarilor pentru înregistrarea făcută în cartea funciară.

Cum veţi interveni pentru a remedia situaţia actuală şi pentru a soluţiona problemele clienţilor?
Volksbank înţelege faptul că, în actuala conjunctură a pieţei, mulţi clienţi îşi pun semne de întrebare legate de aplicarea OUG nr. 50. Probabil că multe dintre aceste semne de întrebare sunt legate de temerile cu privire la modul în care aplicarea legii îşi va găsi răspuns în propriile bugete de cheltuieli familiale. Noi propunem soluţii care determină chiar o reducere a costurilor totale ale creditului, nicidecum o majorare a acestora.

Fondul Monetar Internaţional  este produsul Acordului de la Bretton Woods şi este o creaţie la origine americană. El este o rămăşiţă a sistemului financiar internaţional care s-a prăbuşit pe 15 August 1971 la decizia Preşedintelui american de atunci Nixon. După prăbuşirea sistemului care se dorea să fie o variantă îmbunătăţită a sistemului interbelic bazat pe “etalonul aur – devize”, la nivel internaţional reglementarea a devenit tot mai slabă şi rolul FMI a scăzut şi el simţitor la nivel global (fiind redus la o finanţare limitată a ţărilor cu probleme cronice de balanţă de plăţi externe, facilităţi speciale de finanţare şi consultanţă în domeniul politicilor economice pentru ţările lumii a treia). România, ca o veritabilă ţară din lumea a treia, continuă să creadă în puterea extraordinară pe care această instituţie dinozaur ar putea-o avea pe plan local.

Un prim mit legat de importanţa acestei instituţii anacronice vehiculat de “specialişti” este acela că FMI ne împrumută cu adevărat fonduri importante. Din păcate puţini ştiu că resursele financiare ale FMI provin din cota vărsată de fiecare ţară la fond (1/4 în aur şi devize şi 3/4 în monedă locală) şi că atunci când FMI ne “ajută” o face în mare parte din banii noştri: fiecare ţară poate împrumuta de la fond maxim 150% din cota sa de participare adică un calcul simplu arată că FMI împrumută doar 1/3 din fonduri, restul de 2/3 fiind fondurile proprii ale ţării respective. Doar pentru acel 1/3 trebuie să plătim dobândă şi de aceea un calcul simplist spune că dobânda pe care o plătim FMI e mai mică decât orice altă dobândă. Şi pentru 2/3 există un cost pentru că, fiind vărsat monedă naţională, cota va fi iniţial vândută pentru valută către alţi membri cu obligativitatea răscumpărării ulterioare (şi aici poate să apară un cost).

Un alt mit este legat de importanţa fondurilor furnizate de FMI: un calcul simplu arată că în 2009 valoarea creditului internaţional a depăşit 40.000 miliarde dolari. FMI împrumută România de exemplu cu sume absolut derizorii prin comparaţie cu valoarea creditului internaţional, valoarea tranzacţiilor cu obligaţiuni sau acţiuni în lume (în total sunt circa 100.000 miliarde de dolari ce ar putea fi accesaţi prin aceste canale private de finanţare). Fondurile trimise de FMI sunt foarte limitate şi sunt acordate cu precădere pentru a întări rezerva internaţională a unei ţări (stabilitatea cursului de schimb), favorizând în ţările lumii a treia repatrierea profiturilor companiilor multinaţionale către companiile mamă la un curs atractiv (menţinerea valorii acestor profituri la o valoare constantă).

Aud adesea şi un alt argument (mit) legat de necesitatea prezenţei FMI în România: prezenţa acestei instituţii  dă un plus de credibilitate şi reduce riscul sistemic pentru investitorii şi creditorii internaţionali. În opinia mea prezenţa FMI echivalează cu prezenţa doctorului sau a preotului venit pentru spovedanie şi în nici un caz nu reprezintă un motiv de bucurie. În realitate, prezenţa FMI trădează incapacitatea guvernelor locale de a gestiona criza internă (fiind nevoite să apeleze la un sprijin adesea catalogat ca având o eficacitate îndoielnică), o lipsă de alternative, o deteriorare puternică a credibilităţii externe a unei ţări.

Un alt mit este legat de capacitatea FMI de a ne rezolva problemele locale. FMI nu este decât tot o instituţie publică suprastatală, mult mai puţin legată de interesele celor asistaţi decât este legat chiar statul în cauză. FMI nu poate direct (după cum nu poate nici o altă instituţie publică) să ne determine pe noi, românii de rând, să ne apucăm să ne deschidem o afacere care să concureze cu produsele şi serviciile importate (diminuând importurile) sau, mai mult, care să devină competitivă pe pieţele internaţionale (crescând exporturile). Importanţa şi atenţia de care se bucură această instituţie (mai mult printre politicieni decât printre antreprenorii autentici) este una nemeritată. FMI propune adesea soluţii care sunt contradictorii care sfidează şi cele mai elementare principii ale logicii economice: un astfel de exemplu este cel în care FMI propune diminuarea cheltuielilor administrative (salarii în aparatul de stat) în condiţiile în care statul administrează şi proiecte publice (cu oameni mai prost plătiţi statul va fi mai corupt şi mai puţin interesat de modul în care se cheltuieşte banul public). FMI are o reţetă standard pe care o propune tuturor ţărilor lumii a treia care se confruntă cu diferite crize structurale. E ca şi cum aş primi acelaşi tratament dacă aş suferi de cancer sau răceală.

Având în vedere toate aceste lucruri, apelarea la FMI ca o soluţie providenţială se poate transforma într-o greşeală fatală pentru o economie de tipul celei româneşti nu prin dimensiunea fondurilor împrumutate (care e redusă) ci prin inutilitatea şi caracterul iluzoriu al lor. Dacă nu înţelegem rapid că singura soluţie şi speranţă pentru ieşirea din criză rămâne sectorul privat şi iniţiativa antreprenorială, dacă nu ajutăm cu măsuri reale sectorul privat să îşi revină şi toţi mai mulţi români să înceapă să îşi deschidă o afacere, dacă nu încetăm cu dezvoltarea unor proiecte ale statului supraevaluate şi acordate exclusiv aceloraşi antreprenori, nimeni din lumea aceasta nu ne poate scoate din criză. Mai mult, trebuie să înţelegem că pieţele financiare internaţionale (deşi în cădere liberă) rămân principala sursă de fonduri (deşi viciate puternic de expansiunea monetară) pentru proiectele majore ale României. Capitalul autohton trebuie şi el încurajat să participe la această ieşire din criză prin măsuri fiscale care să încurajeze listarea la bursă a companiilor, tranzacţiile bursiere sau crearea fondurilor cu capital de risc. Proiectele publice de infrastructură trebuie vândute pe bursa românească (măcar parţial) prin oferte publice iniţiale. Statul trebuie să înceteze să se mai împrumute el de pe pieţele internaţionale pentru diferite proiecte locale acordate apoi pe criterii politice care sunt foarte scumpe şi fără un efect vizibil pe piaţă. E normal ca statul să insiste pe ajutorul financiar acordat de FMI (şi alte instituţii similare) pentru că acei bani intră în conturile sale şi sunt cheltuiţi după vrerea sa însă sunt rambursaţi ulterior de către toţi contribuabilii. FMI şi alte instituţii financiare internaţionale nu fac decât să întărească inutil rolul statului în economie şi să ne creeze iluzia unui sprijin real.

articol preluat de pe http://cristianpaun.finantare.ro/

Vineri 9 Oct, Banca Nationala (BNR) a dat publicitatii un comunicat referitor la “Precizari privind modul de analiza a gradului de capitalizare a bancilor comerciale”.

Nu ni se spune cu ce ocazie dar se pare ca ceva i-au deranjat pe oficialii BNR. Si ca sa inchida gura lumii au scos un comunicat ca sa ne demonstreze ca bancile noastre stau bine. Datele se refera insa la “sistemul bancar romanesc” in termeni generici si oricum sunt de la sfarsitul lunii iunie.

Ni se explica cum ca rata solvabilitatii este ( era la 1 iulie 2009) de 13,5%. Ni se explica si ce e aceasta :”rata solvabilitatii reprezinta ponderea fondurilor proprii totale (fonduri proprii de nivel 1 si fondurile proprii de nivel 2) în activele ponderate la risc”. Adica mai pe intelesul omului simplu asta inseamna ca din totalul activelor, bancile au doar 13,5% bani siguri, restul fiind credite acordate clientelei. E un fapt normal in domeniul bancar sa dai credite caci astfel faci profituri mari. Nivelul comunicat de BNR e mai bun dacat in US (unde e minim 8%) si asta deoarece : “bancile comerciale din România si-au luat angajamentul sa nu scada acest indicator sub 10 la suta”. Buuun.

Apoi efectul de parghie (leverage ratio) este 6.9%. Asta inseamna ca fondurile proprii ale bancilor sunt 6.9% din totalul activelor. Cu alte cuvinte bancile au doar aceasta mica suma bani reali, in rest sunt doar promisiuni de plata (adica imprumuturi catre clientela). Pentru cine nu e familiarizat ce inseamna un imprumut in sistemul bancar modern le recomand sa caute pe net caci vor gasi exemple multiple.

La finalul comunicatului ni se mai spune ca “efectul de parghie” a scazut de la 8.1% la inceputul anului la 6.9% la sfarsitul lunii iunie deoarece activele bancilor au crescut fata de capitalurile proprii. Cu alte cuvinte in primul semestru 2009 s-au dat imprumuturi in crestere cu 2.15% din fondurile proprii. Adica de la inceputul anului s-au dat mai multe credite. Deci in ochii BNR creditarea a reinceput. Pe mine personal ma cam mira asta pentru ca pe de o parte nu vad un efect real al acestor inprumuturi si pe de alta parte nu vad ce anuma s-a creditat cu acesti bani. Or fi ceva credite in sectorul de stat , salarii, investitii sau altceva caci eu n-am simtit efectul acestor bani ineconomie.

Pe de alta parte imi pun o intrebare: daca sunt asa de multe inprumuturi pe piata iar procentul efectului de parghie nu va scade sub valorile de 5-6% (cat ne explica acelasi comunicat ca sunt valorile in lumea buna) asta inseamna ca nu se va mai produce o “relansare a creditarii”. Nu mai are cum. Bancile sunt deja cu imprumuturile aproape de maxim. Poate va mai creste cu cateva procente dar tot nu e “marea relansare” pe care o viseaza multi.

Cred ca asta e din cauza creditarii masive din ultimii ani in care s-au dat inprumuturi pe banda rulanta. S-a creditat orice si oricat, cu sau fara buletin si in special piata de consum. Cu alte cuvinte creditele nu s-au dus in sectorul investitiilor, care produc valoare adaugata, ci in cel al consumului. Poate ca de asta a si fost “inevitabil” imprumutul de la FMI. Daca bancile nu primesc bani noi ( ca sa le creasca fondurile proprii) nu mai pot da credite. Banii vor ajunge cu siguranta la banci, caci ele crediteaza economia, dar partea proasta e ca tot contribuabilul va plati si imprumutul FMI dar si creditele pe care si le-a luat fiecare de la banci. Cu alte cuvinte ne vom plati si creditele la masina/casa/electronice care sunt deja foarte scumpe dar si banii imprumutati de Guvern de la straini. Cum? Prin singurul mod in care statul stie sa stranga bani : taxe, impozite, accize, biruri.

Cu alte cuvinte, criza asta ne va afecta pe termen mediu (cativa ani), si pana nu se rezolva cumva problemele astea, nu va mai curge lapte si miere.

In şedinţa de ieri BNR a anunţat ca scade dobanda de referinta de la 8,5% la 8%. In rest celelalte lucruri rămân la fel.
Cu alte cuvinte BNR mai taie din profitul băncilor ca sa le oblige sa dea mai multe credite.
Personal cred ca ar trebui tăiat mai mult căci băncile sunt acum prudente şi nu vor deschide asa de uşor gura la punga.

Iata textul BNR :

În şedinţa din 29 septembrie 2009, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a hotărât următoarele:

* Reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 8,0 la sută pe an de la 8,5 la sută începând cu data de 30 septembrie 2009;
* Gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar în vederea consolidării canalelor de transmisie a politicii monetare;
* Menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

BNR va continua să monitorizeze atent evoluţiile interne şi ale mediului economic internaţional, astfel încât, prin adecvarea instrumentelor de care dispune, să asigure realizarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi a stabilităţii financiare.
Sursa : website BNR

Căldură mare , Moncher !

Căldură mare. Si uite-asa mai stau pe la umbra. Numai ca nu stau degeaba.

Zilele astea, dacă tot n-aveam ce face m-am gândit : ce ar fi dacă mi-as alege alta banca sa îmi ţin finanţele ? Fiind comod ( a se citi leneş) si din cauza ca nu îmi place sa deranjez duduile de la ghişeu am zis sa vad cam ce fel de Internet banking au băncile de pe la noi.

Ca sursa de informaţie am luat tot site-urile băncilor. Si de aceea am sa ma limitez la ce am găsit acolo. Momentan nu am testat de cât un singur Internet Banking si am sa încerc sa îmi reţin remarcile subiective. Si încă ceva: ma refer aici doar la persoane fizice !

Aşadar sa începem:

.

BCR:

au un serviciu ce se numeşte “CLICK 24 Banking”. Asta te costa 3 lei/luna dar ai reducere (75%) la nişte comisioane . Toate tarifele le găseşti aici : Tarif_BCR

Îţi dau un TOKEN pe care trebuie sa plăteşti garanţie de 10 euro. Îţi mai dau un username, şi parola o obţii de la Token (un mic aparat cu butoane).

Uite-l cum arata (click pentru zoom):

Apoi ai o pagina web care iti da posibilitatea sa faci cam tot ce faci si la un ghişeu normal. In principiu ar trebui sa meargă pe orice browser din Windows/Linux sau Mac.

.

BRD:

serviciul se numeşte BRD-NET. Te costa 1euro/luna. Lista completa de comisioane este aici : comis-brdnet

Ei iţi dau un username şi o parola. Daca ai uitat/pierdut parola trebuie sa-i anunţi ( doar la sucursala unde ai semnat pentru BRD-NET !! sau la telefon la VOCALIS)  şi iţi dau ei alta.  Mi se pare mai nesigura soluţia asta dar asta e ! Interesant e ca ai si o limita minima de transfer de 10 lei sau 3EURO/USD. Ciudat ! Ce te faci dacă trebuie sa plăteşti o taxa de 2,3lei ?!?!

Mai multe informaţii aici.

.

BT ( adică Banca Transilvania)

Serviciul se numeşte BT24. Te costa 1 leu/luna. Ti se da un username si un cod PIN. Cu acel cod PIN intri pe site si faci cerere de un Certificat Digital. Dai click pe un link, iti apare un formular şi scrii acolo nume, adresa, username si cod PIN. Sistemul iţi generează un certificat digital care ţi se instalează în Internet Explorer. Certificatul digital e valabil maxim 1 an.

ATENŢIE: pentru BT 24 trebuie sa folosiţi doar Internet Explorer şi de preferinţa Windows XP. Am văzut ca pentru Vista au scos un fel de patch. Amatorii de Linux sau Firefox/Mozilla sau Mac trebuie sa se lase pagubasi. Din câte am citit pe forumuri se pare ca e din cauza scripturilor ActiveX ce sunt folosite in aplicaţia BT24. Si cum doar IE si Windoze accepta ActiveX înseamnă ca practic sunteţi forţaţi sa folosiţi Win. Mi se pare totuşi o chestie jenanta ca în anul 2009 când toata lumea foloseşte platforme moderne sa obligi clientul sa folosească Windoze.  Poate ca pe viitor se gândesc şi ei sa actualizeze platforma.

Inca ceva: orice tranzacţie o poţi vedea abia a 2-a zi asa ca nu prea e în timp real. Inca o bila neagra ! Sorry BT !

Nu am găsit încă un link cu toate comisioanele lor dar prin BT24 cica sunt ceva mai mici.

.

Raiffeisen

serviciul se numeşte Raiffeisen Online ( cât de original !!) si te costa 4 lei/luna. Ai comisioane cu (pana la) 50% mai mici decât la ghişeu, iar dacă nu înapoiezi CardReader-ul iţi opresc 10 lei.

Deci ti se da un username + parola +  un Card Reader.

Card Reader-ul arata sa (click pentru zoom):

Sper ca e clar ca trebuie sa iti iei si un card cu chip !

Tarifele sunt prezentate aici

Mai multe informaţii aici . Super prezentarea DEMO, clara si la obiect. Bravo !

.

Bancpost

serviciul se numeşte Fastbanking. Are chiar şi un domeniu dedicat fastbanking.ro

Serviciul e gratuit, ţi se da un DigiPass pentru care trebuie sa dai o garanţie de 30 USD !! Comisioanele sunt cu pana la 40% mai mici. Nu am găsit o lista clara cu toate comisioanele dar pe site la ei e doar pagina asta care mi se pare cam sumară.

Te loghezi cu username şi parola date de către banca şi cu un cod generat de DigiPass (cel puţin asa am înţeles eu din explicaţiile lor).

.

ING Romania

Serviciul se numeşte HomeBank si costa 3 lei/luna. Ti se da un DigiPass care iţi generează un cod necesar la logare.

digipass-ul asta arata asa :

Lista completa cu taxele şi comisioanele ING pentru HomeBank o găsiţi aici

Toate taxele băncii ING sunt disponibile aici : taxe_comisioane_ING

Mulţi se lauda pe net ( forumuri si blog-uri cu HomeBank-ul de la ING asa ca o fi el bun de ceva… Eu nu am la ING asa ca nu ma pot pronunţa).

.

CEC Bank

Ei bine nu va aşteptaţi la asta ! Sincer sa fiu nici eu. De curiozitate m-am uitat pe site la ei si am fost un pic impresionat. Nu ca n-ar fi in stare sa aibă un Internet Banking dar eu am avut mereu amintirile urate de pe vremea când plăteam taxe, comisioane la ghişeul CEC. Erau parca din anii ’60 cu ciment din ala cu pete alb/negru, cu casieriţe trecute de 40-50 ani, cu geam în fata si cu gaura mica încât trebuia tot timpul sa te apleci şi sa vorbeşti prin orificiu.

Ei bine am aflat ca serviciul lor se numeşte “Internet Banking” (WOW cât de original !!) . Si cică au comisioane mai mici cu pana la 30% decât la ghişeu. Îţi dau şi ei un DigiPass pentru care iţi cer o garanţie de 50 lei. Nu exista abonament lunar ca la alte bănci.

N-am reuşit sa aflu  o lista completa a taxelor şi comisioanelor dar, ţinând cont ca e CEC, nu ma aştept sa fie prea mari.

Informaţiile prezentate pe site sunt complete si detaliate şi as spune eu destul de clare. Păcat ca filmuleţul de prezentare al Internet Banking-ului nu are sunet ! ( sau poate am fost doar eu ghinionist).

Ce sa zic… CEC-ul a fost o surpriza plăcută ! Bravo !

.

UniCredit Tiriac Bank

Serviciul lor se numeşte “Online B@nking”, şi pe lista de cerinţe se spune ca trebuie sa ai IE sau Netscape dar cu MS Java Virtual Machine, adică pe româneşte sa ai Java de la Microsoft. Nu ştiu cum se comporta pe Linux …Vezi aici explicaţiile complete. Totuşi pe pagina de FAQ se afla cu totul alte explicaţii: se spune ca merge pe Win/Linux/Mac şi pe IE şi pe Firefox.

Ti se mai da un DigiPass şi procedura e oarecum similara cu majoritatea băncilor (username + pin + cod generat de DigiPass). Pentru DigiPass ţi se cere o garanţie de 20EURO !!

Au pe site şi DEMO destul de explicit şi destule informaţii. Din păcate n-am găsit o lista cu taxele şi comisioanele specifice Online B@nking dar din lista generala reiese ca nu se cere abonament. Vezi toate taxele băncii aici: Tiriac.

.

.

Cred ca sunt destule pentru moment. Trebuie sa subliniez faptul ca toate informaţiile au fost extrase de pe website-urile băncilor şi sunt valabile la data scrierii articolului ( 23-Aug-2009).  Am ales doar câteva bănci mai de renume care sunt prezente pe piaţa romanească de cel puţin câţiva ani.

Numai bine !